Cand este o factura corect intocmita ? (si factura intocmita gresit)

Cand este o factura corect intocmita ? (si factura intocmita gresit)

In activitatea financiar-contabila, pentru persoanele inregistrate in scopuri de TVA, factura este documentul justificativ fundamental in determinarea situatiei TVA. In mod evident, o tranzactie va fi consemnata intr-o factura, iar aceasta factura trebuie sa fie corect intocmita. (mai mult…)
0
Legislatie : , , , , , , ,
Diferente intre stornarea si anularea facturilor

Diferente intre stornarea si anularea facturilor

Factura fiscala este documentul emis de catre o companie (furnizor) catre alta companie sau persoana fizica careia i-au fost prestate servicii si contine atat lista cu produsele vandute sau cu serviciile prestate, cat si datele de identificare fiscala ale furnizorului si ale clientului, TVA-ul, pretul, cantitatea si valoarea fiecarui produs sau serviciu vandut, respectiv prestat. Va reamintim faptul ca dupa data de 01 ianuarie 2007, facturile si chitantele emise de către firmele românesti nu mai sunt documente cu regim special, ele putand fi, acum, emise de fiecare firmă în parte prin orice mijloace (atât timp cât contin informatiile obligatorii reglementate prin art. 155 din Codul Fiscal) iar semnătura si stampila fiind acum optionale. Din acest motiv, venim in ajutorul dvs. si va recomandam programul de facturare in cloud Facturis Online cu ajutorul caruia puteti emite o factura in cateva secunde, precum si toate documentele fiscale necesare firmei dvs. Ce este factura storno? Este factura pe care o emitem atunci cand dorim sa corectam o tranzactie anterioara, consemnata intr-o factura. O factura se storneaza atunci cand se doreste rectificarea informatiilor, cand factura a fost emisa cu o suma gresita, dar si in cazul in care clientul returneaza produsele (total sau partial). Cum se storneaza o factura? Exista doua proceduri de stornare a unei facturi: Se emite o factura care trebuie sa cuprinda atat informatiile din documentul initial, numarul si data documentului corectat, valorile trecandu-se cu semnul minus, cat si informatiile si valorile corecte; Se emit doua facturi: o facture care sa contina informatiile si valorile corecte si concomitent se emite inca o factura cu valorile cu semnul minus in care se inscriu numarul si data documentului corectat. Factura storno se poate corecta integral, procedura numita stornare integrala, iar in acest caz toate valorile de pe factura iniatiala vor fi trecute cu minus. Exista si o procedura de stornare partiala, prin care se modifica doar anumite pozitii din documentul initial si doar acele valori vor fi trecute cu minus in factura storno. In ambele cazuri – integral si partial – se pot aplica procedurile de mai sus cu o singura factura sau cu doua. Cum intocmim factura storno pentru regularizarea facturii de avans? In cazul in care compania a incasat sume in avans, ea este obligata sa emita o factura de avans catre beneficiarul bunurilor/serviciilor, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care a incasat avansul, exceptie facand cazul in care factura finala a fost deja emisa. In cazul in care doriti sa emiteti o factura pentru contravaloarea integrala a bunurilor/serviciilor se realizeaza regularizarea facturii de avans, adica stornarea acesteia. Regularizarea facturii de avans se poate face fie printr-o factura finala care sa cuprinda valoarea totala a bunurilor/serviciilor si factura initiala de avans se storneaza, fie o factura finala care sa cuprinda valoarea totala a bunurilor/serviciilor iar pe urmatoarea linie scrieti storno avans conform facturii nr. din data de… (suma respectiva va fi trecuta cu minus urmand astfel ca diferenta intre suma totala de incasat si avans sa reprezinte diferenta de plata). Cand nu se poate storna o factura fiscala? O factura nu poate fi stornata pe motiv de neplata a facturilor, daca marfurile sau serviciile au fost livrate/prestate. Ce reprezinta anularea facturilor fiscale si cand se poate face aceasta? Anularea unei facturi fiscale, se face doar in situatia in care factura a fost emisa in mod eronat si nu a fost transmisa catre beneficiar. Astfel, factura fiscala se anuleaza si se emite un nou document cu informatiile corecte. Cum anulam o factura fiscala? O factura fiscala se anuleaza prin bararea cu o linie pe toate exemplarele facturii si se scrie anulat. In cazul in care folositi un program de facturare online anularea unei facturi se poate realiza intr-o secunda, prin simpla apasare a unui buton. Cand anulam si cand stornam o factura? Anularea unei facturi fiscale, se poate face doar in situatia in care factura a fost emisa in mod eronat si nu a fost transmisa catre beneficiar, care nu a produs nici un fel de efect juridic. Stornarea unei facturi se face atunci cand facture a fost transmisa beneficiarului si se doreste rectificarea informatiilor, cand factura a fost emisa cu o suma gresita, dar si in cazul in care clientul returneaza produsele (total sau partial). Efecte produse in contabilitate de anulare vs stornare Stornarea si anularea facturilor : de mentionat faptul ca operatiunile inscrise intr-o factura anulata, nu se vor inregistra in contabilitate, aceste facturi anulate neproducand nici un efect juridic : Facturile anulate fie se casează cu ocazia inventarierii anuale, fie se arhivează şi se păstrează până la momentul eliminării din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat. Facturile storno se inregistreaza in jurnalul de vanzari/cumparari si sunt preluate in deconturile facute de furnizor/beneficiar pentru perioada in care a avut loc modificarea. In cazul in care folositi un program de facturare online facturile stornate vor fi preluate automat si va vor aparea cu minus in fisa de client (se vor scadea din soldul clientului). Stornarea reprezinta solutia pentru corectarea unei facturi emise anterior si care a fost deja trimisa clientului, respectiv solutia in momentul in care un client caruia i s-a emis deja factura returneaza produsele.
0
Legislatie : , , , , , ,
Registre contabile 2020: Ce registre sunt obligatorii pentru firma ta

Registre contabile 2020: Ce registre sunt obligatorii pentru firma ta

Companiile sunt obligate să întocmească și să țină anumite registre, așa cum prevede legislația în vigoare. Cele mai importante dintre ele sunt registrele contabile, despre care scriem astăzi. Pe partea de contabilitate, orice companie trebuie să aibă trei mari registre, conform Ordinului Ministerului Finanțelor 2.634/2015. Acestea sunt Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, ultimul fiind valabil numai la contabilitatea în partidă dublă. Acestea trebuie păstrate în arhiva firmei timp de zece ani. Aceste registre trebuie folosite în strictă concordanță cu destinația pe care o au și trebuie să fie ordonate și completate astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile făcute de o companie. Ca formă, registrele de contabilitate pot fi registre, foi volante sau listări informatice. Numerotarea paginilor registrelor se face în ordine crescătoare și volumele se numerotează în ordinea completării. Registrul-jurnal În Registrul-jurnal se trec cronologic toate operațiunile economico-financiare efectuate de o firmă. Acesta se întocmește lunar, potrivit actului normativ amintit, prin înregistrarea cronologică a documentelor financiar-contabile în care se reflectă mișcarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale companiei. Dacă firma are subunități în mai multe zone, care conduc contabilitatea până la balanță de verificare, Registrul-jurnal se întocmește de către acele subunități. În orice caz, numerotarea paginilor este făcută în ordine crescătoare și volumele se numerotează în ordinea completării lor. Dacă sunt folosite jurnale auxiliare, în Registrul-jurnal se poate trece totalul lunar al fiecăruia. „În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, fiecare operaţiune economico-financiară se înregistrează prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în entitate”, este subliniat în ordinul de ministru. Iată cum se completează coloanele registrului: coloana 1: se înscrie numărul curent al operațiunilor înregistrate începând de la 1 ianuarie (sau de la începutul activității), până la sfârșitul exercițiului financiar (sau încetarea activității); coloana 2: se trece data (anul, luna, ziua) când se efectuează înregistrarea în registru; coloana 3: se trece felul, numărul și data documentului justificativ care stă la baza operațiunilor economice (factura, chitanța etc.) sau ale jurnalului auxiliar (jurnalul privind operațiunile de casă și bancă, jurnalul decontărilor cu furnizorii etc.); coloana 4: se înscriu explicațiile în legătură cu operațiunea respectivă (se completează doar când este cazul); coloanele 5 și 6: se trece simbolul conturilor debitoare și creditoare; coloanele 7 și 8: se trec sumele totale, debitoare și creditoare din documentul justificativ (e bine să știi că sumele debitoare și sumele creditoare trebuie totalizate lunar). Atenție! Registrul-jurnal trebuie editat dacă inspectorii de stat cer asta și pentru necesitățile companiei. Registrul-inventar În Registrul-inventar se trec elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, grupate în funcție de natura lor, inventariate de entitate. Acest tip obligatoriu de registru trebuie întocmit la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau la încetarea activității (fără ștersături, fără spații libere), pe baza datelor din listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. De asemenea, dacă o firmă are subunități în diferite zone, care conduc contabilitatea până la nivel de balanță de verificare, Registrul-inventar trebuie întocmit de către acele subunități. „Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţ. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizează cu intrările şi ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în Registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar să fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii”, este explicat în Ordinul 2.634/2015. În cazul creanțelor și al obligațiilor față de terțe entități, acestea se inventariază în baza confirmării extraselor soldurilor conturilor analitice debitoare și creditoare sau a punctajelor reciproce. La încetarea activității, reglementările în vigoare prevăd că Registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii inventariate faptic la acea dată. Referitor la completarea coloanelor registrului, iată ce trebuie reținut: coloana 1: se înscrie numărul curent al operațiunilor înregistrate în ordine cronologică, de la deschiderea registrului până la sfârșitul exercițiului financiar (sau până la încetarea activității); coloana 2: vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de activ și de pasiv, conturile de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni; coloana 3: se înscrie valoarea contabilă a elementelor inventariate (valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile, și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare); coloana 4: se înscrie valoarea de inventar a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, stabilită la evaluarea la inventariere (pe baza listelor de inventariere și a proceselor-verbale de inventariere); coloana 5: se trec diferențele din evaluare, calculate ca diferență între valoarea contabilă și valoarea de inventar; coloana 6: se menționează cauzele diferențelor (deprecieri, dezmembrări, dezasortări, calamități, terți neidentificați etc.). Cartea mare În Cartea mare se trec lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, la un moment dat. Acest registru poate fi înlocuit, teoretic, cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse. Conform regulilor în vigoare, Cartea mare se folosește pentru stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor pe conturi sintetice, la entitățile care aplică forma de înregistrare „pe jurnale”, verificarea înregistrărilor contabile efectuate, întocmirea balanței de verificare. Cartea mare se întocmește lunar, pe măsură ce sunt înregistrate operațiunile, pentru debitul și pentru creditul fiecărui cont sintetic. Iar registrul se completează în baza documentelor justificative, documentelor centralizatoare și jurnalelor. Mai precis, completarea se face după cum urmează: rulajul creditor se reportează din jurnalul contului respectiv, într-o singură sumă, fără desfășurarea pe conturi corespondente; sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale se reportează din acele jurnale, obținându-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente; soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabilește în funcție de rulajele debitoare și creditoare ale contului respectiv, ținându-se seama de soldul de la începutul exercițiului financiar (care se înscrie pe rândul destinat în acest scop). Registrul de casă și statul de salarii În plus, tot pe partea de contabilitate, mai trebuie amintite Registrul de casă și Statul de salarii. Registrul de casa se întocmește zilnic, pe baza documentelor justificative de încasări și plăți, acesta servind ca document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate prin casierie, ca document de stabilire zilnică a soldului de casă și ca document de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de casă. Al doilea servește ca document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, al contribuțiilor și al altor sume datorate, dar și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Prin excepție, acesta se păstrează în arhivă timp de 50 de ani.
0
Legislatie : , , ,
Arhivare documente 2020: Cum și cât se păstrează actele financiar-contabile ale firmei în acest an

Arhivare documente 2020: Cum și cât se păstrează actele financiar-contabile ale firmei în acest an

Potrivit normelor în vigoare, arhivarea documentelor financiar-contabile se face în 2020 conform unor reguli specifice. Spre exemplu, există peste 20 de acte ce trebuie păstrate de contribuabili timp de cinci ani, în timp ce altele trebuie păstrate pentru zece sau chiar 50 de ani. Arhivarea lor se poate face atât în format tipărit, cât şi în format electronic. Arhivarea și păstrarea registrelor de contabilitate și a celorlalte documente financiar-contabile se face, în 2020, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice (MFP) nr. 2.634/2015. Ca regulă generală, registrele de contabilitate şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva entităților timp de zece ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Există şi o excepție de la această regulă, şi anume statele de salarii, al căror termen de păstrare este de 50 de ani. În acelaşi timp, documentul citat reglementează peste 20 de documente a căror perioadă obligatorie de păstrare este de cinci ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Mai exact, este vorba despre următoarele: notă de recepție și constatare de diferențe ; bon de predare, transfer, restituire; bon de consum ; bon de consum (colectiv); lista zilnică de alimente; dispoziție de livrare; fișă de magazie; listă de inventariere; listă de inventariere (pentru gestiuni global-valorice); chitanță ; chitanță pentru operațiuni în valută; dispoziție de plată/încasare către casierie; borderou de achiziție; borderou de achiziție (de la producători individuali); decont pentru operațiuni în participație; ordin de deplasare (delegație); ordin de deplasare (delegație) în străinătate (transporturi internaționale); decont de cheltuieli (pentru deplasări externe); decont de cheltuieli valutare (transporturi internaționale); notă de debitare/creditare; fișă de cont pentru operațiuni diverse; fișă de cont pentru operațiuni diverse (în valută și lei); decizie de imputare; angajament de plată. Obligaţia păstrării documentelor amintite revine, practic, societăților comerciale, societăților/companiilor naționale, regiilor autonome, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, societăților cooperatiste etc. În plus, trebuie să arhiveze actele financiar-contabile şi alte entităţi, astfel: instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial; subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor menționate anterior, cu sediul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate; organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia pieţei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat şi alte entităţi organizate pe baza Codului civil. De asemenea, este important să precizăm că documentele financiar-contabile care atestă proveniența unor bunuri cu durată de viață mai mare de cinci ani trebuie să fie păstrate pe perioada corespunzătoare duratei de viață utilă a acestora. În plus, în caz de încetare a activității unei societăți, actele financiar-contabile se păstrează în conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990 sau se pot preda la arhivele statului. Arhivarea, fie în format tipărit, fie în format electronic Pe lângă arhivarea pe suport hârtie, Ordinul MFP nr. 2.634/2015 prevede şi posibilitatea păstrării documentelor în format electronic. Astfel, companiile au libertatea de a alege una dintre cele două metode, dar fiecare dintre acestea implică respectarea unor reguli. Mai precis, în cazul în care o firmă alege să păstreze documentele financiar-contabile în format hârtie, arhivarea lor trebuie să respecte două reguli esenţiale, astfel: documentele să fie grupate în dosare, numerotate și șnuruite; gruparea documentelor în dosare să fie făcută cronologic și sistematic, în cadrul fiecărui exercițiu financiar la care se referă acestea. Aceste dosare trebuie păstrate în spații special amenajate, unde pot fi asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii. În ceea ce privește evidența documentelor în arhivă, aceasta se ține, potrivit Ordinului MFP nr. 2.634/2015, cu ajutorul unui Registru de evidență, în care sunt consemnate dosarele și documentele intrate în arhivă, precum și mișcarea lor în decursul timpului. În schimb, dacă evidenţa contabilă este ținută cu ajutorul programelor de facturare, gestiune stocuri si de contabilitate, firmele pot păstra documentele pe suporturi tehnice, cu o condiţie: actele să poată fi listate în orice moment, fie atunci când entitatea are nevoie, fie la cererea organelor de control competente. În fine, documentele financiar-contabile pot fi păstrate, în baza unor contracte de prestări servicii, și de către operatori economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice. Într-un asemenea caz, răspunderea în ceea ce privește păstrarea documentelor revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității beneficiare. Bine de știut: Specialiștii atrag atenția că arhivarea electronică poate aduce reduceri importante de costuri și o eficientizare semnificativă a activității contribuabililor. Sancțiuni pe care le riscă firmele Regulile pentru conducerea evidențelor contabile și fiscale, printre care se numără și obligația ca evidențele contabile și fiscale să fie păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, sunt prevăzute la art. 109 din Codul de procedură fiscală. Totodată, în actul normativ scrie că aceste evidențe pot fi păstrate inclusiv pe suport electronic sau că pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate să presteze servicii de arhivare. În schimb, evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale. În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul/ plătitorul este obligat să păstreze şi să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat. Contribuabilul/ plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate. Nerespectarea obligației de a păstra, precum și a obligației de a prezenta organului fiscal datele arhivate în format electronic și aplicațiile informatice cu ajutorul cărora acestea au fost generate este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă, în conformitate cu prevederile articolului 336 din Codul de procedură fiscală. Concret, amenda aplicabilă contribuabililor mari și mijlocii este cuprinsă între 12.000 şi 14.000 de lei, în timp ce, pentru contribuabilii mici şi persoanele fizice, normele în vigoare stabilesc o amendă de la 2.000 la 3.500 de lei. Totuşi, persoanele sancţionate au posibilitatea achitării a jumătate din valoarea minimă a amenzii, în 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenţie.
0
Legislatie : , , , , , ,
Facturarea în 2020: Principalele informații de știut despre emiterea facturilor

Facturarea în 2020: Principalele informații de știut despre emiterea facturilor

Facturile sunt acele documente și chiar acele mesaje tipărite sau electronice care, în sensul legii fiscale, îndeplinesc anumite condiții speciale. Facturile se emit, de principiu, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, iar ele stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice. În articolul de față, am zis că n-ar fi rău să vă prezentăm principalele aspecte în legătură cu facturarea în anul 2020. Conform Codului fiscal, sunt considerate facturi documentele sau mesajele tipărite sau electronice care îndeplinesc anumite condiții. În plus, orice document sau mesaj care modifică și se referă la factura inițială are exact același regim juridic ca o factură. „(...) persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura fiscala a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură fiscala pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă”, este explicat în Codul fiscal. În esență, facturarea se face în conformitate cu regulile din Codul fiscal, atunci când este vorba de livrări de bunuri și prestări de servicii pentru care locul livrării sau al prestării se consideră a fi România. Dacă locul se consideră a fi altul, atunci facturarea se face conform regulilor statelor membre ale Uniunii Europene în care are loc livrarea sau prestarea. Factura trebuie emisă către fiecare beneficiar, conform Codului, în următoarele situații: pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate; pentru fiecare vânzare la distanță efectuată; pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate; pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operațiunile de la primele două puncte. Important! Factura este, așa cum scrie în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2.634/2015, un document justificativ în baza căruia se înregistrează în contabilitate operațiunile economice. Acolo unde factura nu este obligatorie, înregistrarea în contabilitate se face în baza contractelor încheiate între părți și a documentelor financiar-contabile sau bancare care să ateste acele operațiuni (aviz de însoțire a mărfii, chitanță, dispoziție de plată/încasare, extras de cont bancar, notă de contabilitate etc.). Factura fiscala nu este obligatorie uneori În cazul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii efectuate de firme și de persoanele fizice autorizate, Codul fiscal prevede că emiterea facturii nu este obligatorie pentru: livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale; livrările de bunuri și prestările de servicii, altele decât cele de la punctul unu, furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului (transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziții); livrările de bunuri și prestările de servicii, altele decât cele de la punctele unu și doi, furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului (livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite). Totuși, factura trebuie emisă dacă beneficiarul cere acest lucru în mod expres. De asemenea, contribuabilul poate opta să emită facturi, chiar dacă beneficiarii nu le cer. Informațiile obligatorii pentru facturi O factură emisă de firme sau de persoane fizice autorizate trebuie să conțină anumite informații obligatorii, este subliniat în Codul fiscal. Acestea sunt următoarele: numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic; data emiterii facturii; data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal; denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă; denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal; denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) din Codul fiscal în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi; baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar; indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei; în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea „autofactură”; în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile Codului fiscal ori din Directiva europeană 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri; în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea „taxare inversă”; în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea „regimul marjei - agenții de turism”; dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile „regimul marjei - bunuri second-hand”, „regimul marjei - opere de artă” sau „regimul marjei - obiecte de colecție și antichități”, după caz; în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea „TVA la încasare”; o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune. Totuși, atunci când facturile sunt emise în sistem simplificat, informațiile minime necesare sunt următoarele: data emiterii; identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate; suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia; în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică și clară la factura inițială și la detaliile specifice care se modifică. În principiu, sumele indicate prin facturi pot fi exprimate în orice monedă, însă valoarea TVA-ului colectat sau de regularizat trebuie să fie exprimată în lei. În plus, de reținut că semnarea și ștampilarea nu reprezintă elemente obligatorii pentru facturi, însă specialiștii atrag atenția că semnarea lor electronică aduce atât reduceri de costuri, cât și o eficientizare a activității zilnice. „Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terț în numele și în contul său, precum și a tuturor facturilor primite”, este subliniat în Codul fiscal, cu precizarea că stocarea se face fie în format tipărit, fie în format electronic. Cum se face corectarea facturilor Codul fiscal prevede existența a două modalități de corectare a facturilor. Una este pentru cazul în care factura n-a apucat să fie trimisă beneficiarului - factura cu greșeli se anulează și se emite o factură nouă. Dacă factura fiscala a apucat să ajungă la beneficiar, atunci actul prevede că: fie se emite o nouă factură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din factura inițială, numărul și data facturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte; fie se emite o nouă factură fiscala conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite o factură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data facturii corectate.
0
Legislatie : , , , , ,
Ce reprezinta oferta de produse si servicii

Ce reprezinta oferta de produse si servicii

Cererea si oferta reprezinta un model economic din teoria economica dezvoltat de catre economistul si matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicat în anul 1838. Alfred Marshall, un economist englez, a reusit, 30 de ani mai tarziu, sa utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive si a face predictii asupra pretului si a cantitatii de bunuri de produse. In cadrul economiei afacerilor, oferta reprezinta combinatia de bunuri si preturi inteleasa ca declaratie de intentie a ofertantului in vederea incheierii unui contract. (mai mult…)
0
Legislatie : , , , , ,
Proces verbal de modificare de pret

Proces verbal de modificare de pret

Definirea procesului verbal de modificare de preturi Pentru acest tip de document nu exista norma de lege în stabilirea si definirea acestuia. Procesul verbal de modificare de pret este documentul folosit de catre societatile a caror vânzare se realizeza predominant cu amanuntul, unde gestiunea se tine la pret de vânzare. Atunci când au loc modificari legislative (modificari ale cotei de TVA, taxe noi ce trebuie incluse în pretul final etc.), ori modificari impuse de politica de pret a societatii (modificarea procentului de adaos, reduceri promotionale etc.), trebuie actualizat valoric stocul detinut, prin întocmirea procesului verbal de modificare de pret (practic prin acest proces verbal se modifica valoarea stocului la pretul de vanzare in gestiunea stocurilor) (mai mult…)
0
Legislatie : , , , , ,
Design nou, responsive si util pentru aplicatia Facturis Online

Design nou, responsive si util pentru aplicatia Facturis Online

In ianuarie anul acesta (2019), Facturis Online a lansat o noua versiune a programului de facturare si stocuri, versiune disponibila pana la inceputul lunii iunie doar pentru clientii noi. Clientii vechi vor beneficia asadar si ei de noua interfata si nu trebuie sa-si faca griji pentru trecerea/ regasirea datelor in noul format. (mai mult…)
0
Optiuni Noi : , , , , ,
1
 …
7
8
9
10
11