ce este factura fiscala

Ce reguli trebuie sa respecte o PFA care emite prima factura?

O persoana fizica autorizata care s-a infiintat recent si va emite prima factura trebuie sa respecte cateva reguli pentru a putea intocmi in mod corect actul. In plus, aceasta trebuie sa detina si anumite documente contabile. In principiu, trebuie respectate prevederile Ordinului MFP nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991. Acest ordin prevede anumite norme de utilizare a facturii si modul de alocare a numerelor. Conform documentului, factura va avea un numar de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, numar ce trebuie sa fie secvential, astfel incat sa se asigure necesarul in functie de numarul de facturi emis. Aceleasi reguli prevad ca, anual, se stabileste numarul de la care se va emite prima factura (PFA). O PFA trebuie sa respecte si prevederile art. 155 alin (19) Cod fiscal privind mentiunile care trebuie sa se regaseasca obligatoriu pe o factura. Potrivit legislatiei fiscale, acestea sunt: numarul de ordine, in baza uneia sau a mai multor serii, care identifica factura in mod unic; data emiterii facturii; data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, in masura in care aceasta data este anterioara datei emiterii facturii; denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau, dupa caz, codul de identificare fiscala ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal; denumirea/numele si adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau codul de identificare fiscala al beneficiarului, daca acesta este o persoana impozabila ori o persoana juridica neimpozabila; denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153 ale reprezentantului fiscal; denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum si particularitatile prevazute la art. 125^1 alin. (3) in definirea bunurilor, in cazul livrarii intracomunitare de mijloace de transport noi; baza de impozitare a bunurilor si serviciilor ori, dupa caz, avansurile facturate, pentru fiecare cota, scutire sau operatiune netaxabila, pretul unitar, exclusiv taxa, precum si rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret, in cazul in care acestea nu sunt incluse in pretul unitar; indicarea cotei de taxa aplicate si a sumei taxei colectate, exprimate in lei, in functie de cotele taxei; in cazul in care factura este emisa de beneficiar in numele si in contul furnizorului, mentiunea \"autofactura\"; in cazul in care este aplicabila o scutire de taxa, trimiterea la dispozitiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice alta mentiune din care sa rezulte ca livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri; in cazul in care clientul este persoana obligata la plata TVA, mentiunea \"taxare inversa\"; in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, mentiunea \"regimul marjei - agentii de turism\"; daca se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de arta, obiecte de colectie si antichitati, una dintre mentiunile \"regimul marjei - bunuri second-hand\", \"regimul marjei - opere de arta\" sau \"regimul marjei - obiecte de colectie si antichitati\", dupa caz; in cazul in care exigibilitatea TVA intervine la data incasarii contravalorii integrale sau partiale a livrarii de bunuri ori a prestarii de servicii, mentiunea \"TVA la incasare\"; o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeasi operatiune. De asemenea, persoana fizica autorizata trebuie sa aiba stampila, facturier si chitantier, precum si Registrul jurnal de incasari si plati. Ultimul document poate fi tinut si pe calculator, dar la fiecare sfarsit de luna trebuie listat, iar totalul de pe foile listate trebuie trecut in registrul jurnal de incasari si plati inregistrat la finante.
0

Cand este o factura corect intocmita ? (si factura intocmita gresit)

In activitatea financiar-contabila, pentru persoanele inregistrate in scopuri de TVA, factura este documentul justificativ fundamental in determinarea situatiei TVA. In mod evident, o tranzactie va fi consemnata intr-o factura, iar aceasta factura trebuie sa fie corect intocmita. (mai mult…)
0

Facturarea în 2020: Principalele informații de știut despre emiterea facturilor

Facturile sunt acele documente și chiar acele mesaje tipărite sau electronice care, în sensul legii fiscale, îndeplinesc anumite condiții speciale. Facturile se emit, de principiu, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, iar ele stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice. În articolul de față, am zis că n-ar fi rău să vă prezentăm principalele aspecte în legătură cu facturarea în anul 2020. Conform Codului fiscal, sunt considerate facturi documentele sau mesajele tipărite sau electronice care îndeplinesc anumite condiții. În plus, orice document sau mesaj care modifică și se referă la factura inițială are exact același regim juridic ca o factură. „(...) persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura fiscala a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură fiscala pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă”, este explicat în Codul fiscal. În esență, facturarea se face în conformitate cu regulile din Codul fiscal, atunci când este vorba de livrări de bunuri și prestări de servicii pentru care locul livrării sau al prestării se consideră a fi România. Dacă locul se consideră a fi altul, atunci facturarea se face conform regulilor statelor membre ale Uniunii Europene în care are loc livrarea sau prestarea. Factura trebuie emisă către fiecare beneficiar, conform Codului, în următoarele situații: pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate; pentru fiecare vânzare la distanță efectuată; pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate; pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operațiunile de la primele două puncte. Important! Factura este, așa cum scrie în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2.634/2015, un document justificativ în baza căruia se înregistrează în contabilitate operațiunile economice. Acolo unde factura nu este obligatorie, înregistrarea în contabilitate se face în baza contractelor încheiate între părți și a documentelor financiar-contabile sau bancare care să ateste acele operațiuni (aviz de însoțire a mărfii, chitanță, dispoziție de plată/încasare, extras de cont bancar, notă de contabilitate etc.). Factura fiscala nu este obligatorie uneori În cazul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii efectuate de firme și de persoanele fizice autorizate, Codul fiscal prevede că emiterea facturii nu este obligatorie pentru: livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale; livrările de bunuri și prestările de servicii, altele decât cele de la punctul unu, furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului (transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziții); livrările de bunuri și prestările de servicii, altele decât cele de la punctele unu și doi, furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului (livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite). Totuși, factura trebuie emisă dacă beneficiarul cere acest lucru în mod expres. De asemenea, contribuabilul poate opta să emită facturi, chiar dacă beneficiarii nu le cer. Informațiile obligatorii pentru facturi O factură emisă de firme sau de persoane fizice autorizate trebuie să conțină anumite informații obligatorii, este subliniat în Codul fiscal. Acestea sunt următoarele: numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic; data emiterii facturii; data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal; denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă; denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal; denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) din Codul fiscal în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi; baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar; indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei; în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea „autofactură”; în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile Codului fiscal ori din Directiva europeană 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri; în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea „taxare inversă”; în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea „regimul marjei - agenții de turism”; dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile „regimul marjei - bunuri second-hand”, „regimul marjei - opere de artă” sau „regimul marjei - obiecte de colecție și antichități”, după caz; în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea „TVA la încasare”; o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune. Totuși, atunci când facturile sunt emise în sistem simplificat, informațiile minime necesare sunt următoarele: data emiterii; identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate; suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia; în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică și clară la factura inițială și la detaliile specifice care se modifică. În principiu, sumele indicate prin facturi pot fi exprimate în orice monedă, însă valoarea TVA-ului colectat sau de regularizat trebuie să fie exprimată în lei. În plus, de reținut că semnarea și ștampilarea nu reprezintă elemente obligatorii pentru facturi, însă specialiștii atrag atenția că semnarea lor electronică aduce atât reduceri de costuri, cât și o eficientizare a activității zilnice. „Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terț în numele și în contul său, precum și a tuturor facturilor primite”, este subliniat în Codul fiscal, cu precizarea că stocarea se face fie în format tipărit, fie în format electronic. Cum se face corectarea facturilor Codul fiscal prevede existența a două modalități de corectare a facturilor. Una este pentru cazul în care factura n-a apucat să fie trimisă beneficiarului - factura cu greșeli se anulează și se emite o factură nouă. Dacă factura fiscala a apucat să ajungă la beneficiar, atunci actul prevede că: fie se emite o nouă factură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din factura inițială, numărul și data facturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte; fie se emite o nouă factură fiscala conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite o factură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data facturii corectate.
0